Limbajul SECRET al piloţilor şi însoţitorilor de zbor. Ce se ASCUNDE în spatele cuvintelor pe care tu le consideri banale

Echipajele avioanelor britanice folosesc cuvinte codificate pentru a se referi la acţiuni, părţi ale avionului sau membri ai echipajului, atunci când vorbesc în interiorul avionului. Pentru profani, ele nu au niciun sens, deşi sunt cuvinte normale, scrie Daily Mail.

„Whizzer” este termenul folosit pentru unitatea de energie auxiliară, un mic motor aflat în coada avionului care alimentează sistemele electrice şi aparatele de aer condiţionat, atunci când motoarele principale sunt oprite. Numele i se trage de la zgomotul pe care îl face.

• Cât a plătit un miliardar pentru banana lipită cu bandă adezivă de perete?
• Orașul din România în care va fi construită o fabrică de baterii de 50 de milioane…

„Greutăţile” nu se referă la nişte persoane grase, ci la piloţii de rezervă prezenţi pe zborurile lungi, care îi înlocuiesc pe cei principali.

„Două într-una” (there-and-back) se referă la o cursă care pleacă şi se întoarce înapoi în aceeaşi zi. Piloţii şi însoţitorii de zbor preferă aceste zboruri, pentru că nu mai pierd o noapte în hotel, la destinaţie, pentru ca apoi să zboare acasă abia a doua zi.

„Regizorul” se referă la controlorul de trafic aerian care stabileşte ordinea şi locul de aterizare în aeroporturile aglomerate.

„Cutia cu păcate” (sin bin) este zona de lângă piste unde un avion poate fi trimis să aştepte, pentru a face loc altor avioane. Avioanele trimise acolo să aştepte au de obicei restricţii cauzate de aglomerarea traseului de zbor sau a vremii proaste de la destinaţie.

„Şinele” se referă la rutele de zbor foarte aglomerate dintre Europa şi America de Nord. Aceste trasee sunt schimbate în fiecare zi, în funcţie de vânt, zile sau anotimpuri şi puterea curenţilor de aer.

„All-call” se referă la procedura de armare-dezarmare care asigură faptul că ieşirile de urgenţă şi saltelele de coborâre funcţionează.

Nivelul de zbor se referă la altitudinea la care se zboară şi se măsoară în mii de picioare. Astfel, nivelul de zbor 330 înseamnă o altitudine de 33.000 de picioare, adică aproximativ 10.000 de metri.

Timpul EFC se referă la momentul în care echipajul este eliberat dintr-o procedură de aşteptare – de exemplu aşteptare la sol. EFC înseamnă „expected further clearence”.

„Cap de mort” (deadhead) se referă la un pilot sau un însoţitor de zbor care trebuie să se relocheze pentru a prelua un zbor, un fel de navetist către locul de muncă. De exemplu, cineva care trebuie să ajungă la New York pentru a munci pe un zbor de acolo către Los Angeles.

Rampa se referă la zonele de mişcare ale avionului cele mai apropiate de terminal.